Fabrica de lapte

Fabrica de lapte

                         de Dan Doboseriu

La ora patru jumatate-cinci,

Eram trimis, de-ai mei, cu vaca,

Nu se manca de loc, pe-atunci,

Lapte pe de-a moaca.

Descult sau cu papuci de guma,

In mana cu-n cioclej in loc de bici,

Eram chiar mandru ,nu-i o gluma,

Ca am si eu servici

Deci nemancat,in urma vacii,

Mergeam prin glodurile acide,

Pe  glezne ma-ntepau  gandacii,

Dar nu-i puteam ucide.

Cu   “ ‘ neata “salutam vacarul

Si el imi raspundea cu” buna’”,

Isi aprindea tigara cu amnarul

Si mirosea a pruna.

Era un fel de vip in sat,

I se spunea “vacaru”,asa era vestit,

Poza aproape bine ca barbat,

Dar nu era citit.

Pe un caiet soios ,ceva-si nota

Cu-n veritabil aer de birou,

Si parca orice vaca-l respecta

Ca pe un mare bou.

In grija sa lasand eu vaca,

Ma-ntorceam acasa ca un domn,

Si ma -ncerca ,gandindu-ma la joaca,

Un pui de somn.

Nu mai puteam dormi insa ,de loc,

Sub rasarit de soare, totul prindea viata,

Laptele,dintr-un ceaun, dadea-n foc,

Cel muls de dimineata.

Lapte din cel dulce,lapte sacru,

Cu pofta, eu mancam ca un pisoi,

Si mama imi dadea si lapte acru

In loc de felul doi.

Si dupa ce burta-mi umpleam

Cu fel de fel de lapte,

La vaca-n sura ,eu raneam,

De laude, sa am parte.

Parintii mandri mai erau,

De mic muncind,in sat eram celebru

In timp ce altii se jucau ,

De-a omul negru.

La coasa-l ajutam pe tata

S-adune, pentru iarna ,fan la vaca,

De se grabea,postata s-o dea gata,

Facea cate o claca.

De frig era afara si cerul cam posac,

Ori ploua mai rece,venind de la cireada,

Pe spate-i mama aseza un sac,

Si vaca avea mesada.

Cand vaca,rar, se-mbolnavea,

Nu-ti mai trebuia nici pranz,

Si tata ,ca un doctor se grabea

Sa-i traga spanz.

Am intrebat ,pe mama ,odata de Craciun

De ce taiem doar porcul,nu si vaca,

Raspunsul mi l-a dat ca dintr-un tun,

Scuipandu-mi moaca.

Inaintea vacii ma duceam,

Cand ea venea de la cireada,

Usor si iute o mulgeam.

Ca pe o iada.

Mai degraba, tata nu le-avea ,

De nu statea la muls,se supara saracu’

Radeam de el cand ii zicea,

Belita dracu’.

Cu laptele intram in casa, radios,

Pe fata mamei se facea lumina,

Cand spuma ameninta sa curga jos,

Din donita cea plina.

O fonta rosa-n corn ,i se punea

Bovinei ,cand trebuia sa fete,

Si pe copite, tata o ungea

Cu crema pentru ghete.

Si tata se dadea rotund,

Cand vaca lui era gestanta,

O teapa parc-avea in fund

Si-o mina aroganta.

Caci lapte-i dadea vaca si vitei nastea,

Motive deci erau,o serie-ntreaga,

Pana si casa,mama o lipea

Cu balega de vaca.

Si daca tatei-i trebuia caruta,

O injuga,cand calul ii era bolnav,

Mai tragea si el alaturi de vacuta,

Dar se dadea grozav.

Si eu ,pe langa lapte, aveam un beneficiu,

Caci tata-mi promitea ,cand timpul era moina,

Din parul vacii sa-mi faca un capriciu:

O minge pentru oina.

De saracie,nu stiu de unde am aflat,

Ca mamei-i intrase frica -n oase,

Si-si amintea mereu ca vaca i-a salvat ,

De foametea din patrus’sase.

Ii multumesc lui tata,el mult s-a ingrijit

Ca eu de foame ,sa n-am parte,

Si multa truda  a investit

In fabrica de lapte.

Respectul pentru vaca,aproape indian,

Mi-l cultivase ai mei inca de mic,

Dar cumpar lapte acum,din an in an

De la butic.

Un fel de apa chioara,mai beau acum ,cu paiul,

Si suc de papadie-laptuca la cafea,

Nici tata ce-a murit,caci si-a mancat malaiul,

Lapte nu mai bea.

Sa mulg iar vaca tatei,multe-as da,

Prin cap imi trece insa o idee:

De voi muri, sa pot lua

Calea Lactee.